Codependenta
Incepem acest capitol cu o scurta definire a ceea ce inseamna codependenta si cum se manifesta ea in viata de zi cu zi.
Codependenta este o stare a relatiei in care o persoana se lasa pe sine pe ultimul loc pentru a satisface nevoile altcuiva. Aceasta se manifesta printr-o dependenta emotionala, unde persoana codependenta isi defineste propria valoare prin grija obsesiva fata de partener, trecând adesea cu vederea comportamentele distructive ale acestuia.
Aprofundand acest concept desprindem urmatoarele aspecte specifice:
Principalele caracteristici
Persoana codependenta prezinta o serie de trasaturi comportamentale si emotionale clare:
· Neglijarea propriilor nevoi: Isi sacrifica sanatatea, timpul si dorintele pentru a rezolva problemele partenerului.
· Controlul: Manifesta o nevoie compulsiva de a controla sau de a „salva” partenerul.
· Stima de sine fragila: Sentimentul de valorizare personala depinde exclusiv de modul in care este perceputa de celalalt.
· Frica de abandon: Pastreaza relatia din teama paralizanta de a nu ramâne singura.
Context si impact
Desi termenul a fost folosit initial pentru a descrie rudele persoanelor cu dependente (de alcool sau droguri), astazi conceptul se aplica relatiilor disfunctionale in general. Se dezvolta adesea in copilarie, in familii unde nevoile emotionale nu au fost validate, devenind apoi un model de relationare ca adult.
Prin analizele personale am observat, de-a lungul timpului, ca foarte multi oameni nu stiu cu adevarat ce inseamna termenul de “codependenta” astfel ca am concluzionat ca o scurta introducere cu rol de prezentare a acestei notiuni ar servi constructiv la dobandirea intelegerii necesare introspectiei obiective ce se cere efectuata atunci cand vom trece la exercitiul nostru dedicat constientizarii si evident, vindecarii, acestui tipar relational.
Concret, in esenta ei, codependenta face referire la comportamentul relational al unei persoane care ingrijeste, iubeste si respecta mai mult o alta persoana decat pe sine insasi. Acest tip de comportament s-a dezvolta, ca toate celelalte de altfel, ca un raspuns emotional adaptat la ceva ce s-a dorit sa fie reparat la un moment dat in perioada copilariei timpurii.
Aceste atitudini disfonctionale in realitate, sunt practic nimic altceva decat instrumente de raspuns ranit, la fel ca si cele pe care le-am parcurs in exercitiile noastre anterioare.
A te ingriji de o alta persoana, a iubi o alta persoana, a pune pe primul loc in lista de prioritati implinirea nevoilor unei alte persoane mai mult decat te orientezi catre tine este intr-adevar o dovada de altruism, de bunatate si generozitate si nici pe departe nu ne vom orienta in analiza noastra catre aceasta latura a personalitatii tale.
Ceea ce face ca acest tip de comportament sa devina daunator rezulta din negarea sistematica, repetata, fara nici un fel de rabat, al grijii si iubirii fata de sine, fata de satisfacerea propriilor nevoi si implinirea propriilor dorinte. In mod repetat. Indiferent de consecintele distructive pe care le-ar avea decizia de a prioritiza o alta persoana. Indiferent de caderea in gol a propriei persoane. Astfel se ajunge la acea imagine de multe ori autoimplinitoare a iluziei “sacrificiului de sine” pentru salvarea celuilalt.
In aceste situatii altruismul se transforma in codependenta si devine distructiv.
Atunci cand copiii ajung la varsta la care incep sa vada cu claritate, sa perceapa si sa isi simta lumea in care traiesc, incep sa caute constient sa se si integreze in familia lor. In acea perioada, copiii observa cu inocenta pura intregul mediu ce-i inconjoara, persoanele care ii sunt in imediata apropiere in majoritatea timpului, fara filtre, fara concepte despre aproape nimic din ce este cunoscut mintii adulte, fara cunoastere constienta a altor emotii decat iubirea, fericirea si bucuria de viata. Langa aceasta inocenta pura se adauga si curiozitatea pe care toti copiii o au nativ tocmai din dorinta de a cunoaste si de a intelege “cum e lumea asta noua” in care ei au venit in fiinta.
In aceasta etapa din viata copiii isi exploreaza lumea observand-o prin propriul cadru emotional si prin personalitatea lor.
Prin prisma observatiilor facute, ei isi adapteaza treptat personalitatea la mediul lor familial si se remodeleaza in asa fel incat sa se poata potrivi cat mai bine dinamicii familiei disfunctionale, deoarece concluzia pe care ei o trag este una foarte simpla si logica: asta trebuie sa faca pentru a putea supravietui emotional, si uneori, chiar si fizic.
Din pacate majoritatea mediilor familiale sunt disfunctionale intr-o oarecare masura si astfel, majoritatea copiilor, isi dau seama destul de timpuriu ce este necesar sa faca pentru a functiona si a face familia sa functioneze, si, mai mult de atat, concluzioneaza si ca ei sunt cei carora le revine aceasta sarcina intrucat este clar ca ceilalti nu sunt capabili sa o faca. Altfel ar fi facut-o pana acum, iar mediul familial ar fi fost complet altul.
Logic, nu-i asa?
Nevoile copiilor sunt unele foarte simple si de baza. Ei vor sa fie iubiti, vor sa traiasca (sa supravietuiasca in contextul asta) si vor ca toata lumea sa fie fericita, asa cum se simt si ei.
Cum in multe medii familiale exista un stres cronic prezent in permanenta, acesta poate sa creeze o trauma profunda in dezvoltarea copilului, trauma care poarta denumirea de “trauma de atasament”, si care poate reprezenta un factor de risc esential si decisiv in dezvoltarea de orice fel de tulburari mentale, emotionale si chiar si fizice in perioada din viata de mai tarziu.
Capacitatea copiilor de adaptare si de rezistenta este extrem de mare, astfel ca ei vor invata de foarte devreme cum sa isi adapteze si cum sa se armonizeze cu energia pe care o percep in sistemul lor familial. Vor constientiza pe cont propriu care sunt reactiile lor cele mai potrivite de folosit la evenimentele stressante din familiile lor printr-un sistem de invatare din “greseli”. Un fel de “trial and error”, sau “incearca si greseste”, sau “invata din greselile tale”, prin care incearca sa stabileasca un cadru potrivit, corect, de functionare in acest dans al relatiilor familiale.
De cele mai multe ori, ei folosesc adaptarea, intuitia, care este nativa tuturor, rezistenta, anduranta, inteligenta proprie si la emotii precum dragostea si frica pentru a-si dezvolta singuri un sentiment de apartententa si a simti ca sunt conectati la adultii lor.
Astfel, de-a lungul timpului, ei folosesc aceste cunostinte acumulate treptat, pentru a-si stabili clar rolul pe care il au in cadrul familial si, fara sa isi dea seama, inconstient, practic, ajung sa isi programeze singuri subconstioentul cu notiunile pe care le percep ca sunt potrivite pentru a transforma astfel disfunctionalul in functional, reusind, in felul acesta, sa se simta ca “apartin” si ca sunt “normali”.
In procesul de observare pe care il fac copiii de-a lungul timpului se orienteaza si catre parintii lor. Ei studiaza si observa cu foarte mare atentie felul in care acestia se exteriorizeaza, cum reactioneaza si care le sunt abilitatile de adaptare.
De exemplu, intr-un cadru familial in care modul de comunicare principal este prin cearta, scandal, tipete, plansete, copilul, care este foarte usor impresionabil, invata cum sa aiba accese de furie, dezvolta o maniera complet nesanatoasa de exprimare a emotiilor, si, practic, sa nu cunoasca sau sa nu priceapa pur si simplu ca exista si modalitati mult mai sanatoase de exprimare chiar si a unei emotii atat de puternice precum mania/furia.
In general, exprimarea deficitara a emotiilor, se dezvolta prin observarea mamei in interactiunile ei cu tatal.
In acelasi timp, de exemplu, prin observarea tatalui, copilul poate invata felul in care acesta alege sa fie pasiv, sa nu stabileasca limite sanatoase si sa nu-si revendice puterea persoanala. Prin urmare copilul va invata sa isi puna mereu la indoiala sentimentele, care sunt naturale de altfel, si sa creasca fiind convins ca, in general, cuvintele nu au valoare asa ca la ce bun “sa isi mai raceasca gura”.
Absolut toti cei care iau parte, uneori chiar si activa nu doar pasiva, ca observator, la astfel de dinamici familiale, fac tot ceea ce le sta in putinta, cu cunoasterea si intelegerea pe care au disponibila, si dezvolta instrumentele cele mai bune pe care le considera a fi potrivite pentru a supravietui emotional, dar, fiecare dintre ei, ajunge sa isi exteriorizeze in perioada adulta, si nu numai de multe ori, propriile emotii nerezolvate intr-o maniera codependenta programata in subconstient.
Practic ei incearca sa se “salveze” si sa se ingrijeasca, sa se iubeasca si evident, sa se vindece pe ei insisi.
Judecarea comportamentelor codependente
Mare atentie la acest aspect din ceea ce reprezinta o tendinta generala a majoritatii dintre noi: judecata!
Vreau sa va aduc in constientizare faptul ca atunci cand judecam pe cineva, fie verbal sau doar gandit, pentru ca are dobandite comportamente codependente pe care le stim ca sunt dezvoltate in copilarie si catalogam acest aspect ca fiind “rau”, in fapt, criticam copilul si il pedepsim prin admonestarea exprimata ca un judecator numindu-l pe el ca fiind o persoana “rea”.
Acest tip de judecati pot aduce multa rusine individului respectiv, uitand, la randul nostru, ca acea persoana nu a facut altceva in copilarie decat sa raspunda asa cum a stiut mai bine si cum a putut mai bine la momentul respectiv pentru a-si asigura supravietuirea emotionala.
Micutului care a fost, la momentul respectiv, i s-a parut corect sa devina o persoana care da satisfactie calorlalti, incarcand din rasputeri in acest mod sa isi ajute, din perspectiva lui, parintele pe care l-a observat in atatea dati ca suferea intr-o forma sau alta.
Un alt exemplu ar putea fi acea situatie in care copilul a concluzionat ca cel mai potrivit ar fi sa devina tacut si inchis in el, decat sa comunice si sa fie vocal cu ceea ce isi doreste, deoarece a putut observa nenumarate situatii in care unul dintre parinti urla in permanenta, in orice context, si astfel pentru el verbalizarea si comunicarea sanatoasa sunt absente ca si cunoastere din lista de instrumente functionale utile in interactiunile cu cei din jur. Pur si simplu nu vrea sa deranjeze si sa ma aiba parte de scandal si tacerea este alternativa cea mai sigura pe care o deduce.
Un copil de acest fel si-a construit, a inventat, a creat, o adevarata colectie de instrumente ranite pe care le-a folosit la nevoie doar pentru a supravietui, si pe care le-a carat cu sine in viata adulta, recreand aceleasi scenarii experimentate in copilarie, doar pentru ca asta ii este familiar. Doar asta cunoaste. Doar in acele situatii are abilitatile necesare dezvoltate pe care sa le utilizeze pentru interactiune. Chiar daca ea este disfunctionala. Chiar daca ii aduce daune emotionale in continuare. Pur si simplu este incapabil, neputincios sa actioneze altfel pentru ca nu cunoaste alt fel. Necunostinta este ceea ce il incapaciteaza., iar frica de necunoscut care se dezvolta in plan subtil la nivel inconstient in paralel cu perpetuarea acestor instrumente ranite de codependenta, devine din ce in ce mai coplesitoare si ajunge sa para de nedepasit, insurmontabila, atunci cand i se face chiar si cea mai vaga sugestie despre o posibilitate diferita de actiune. De multe ori, un astfel de copil, ajuns adult acum, poate avea chiar reactii violente, agresive verbal, deoarece in perspectiva lui, sugestia de a schimba modul de actionare este echivalent cu a-l trimite singur intr-un teritoriu total necunoscut, sau, ca sa o spun mai plastic, din perspectiva lui se simte ca si cum ar fi trimis la “moarte” si, evident, reactioneaza pentru a se apara, pentru a supravietui.
Se poate in unele situatii mai extreme, sa isi schimbe chiar si parerea pe care o are despre cel care ii face o asemenea propunere de schimbare, care pana la momentul respectiv era considerat prieten, fapt care i-a si inlesnit o apropiere destul de mare permitandu-i sa faca aceasta sugestie, si sa devina un real dusman concluzionand ca mai bine il indeparteaza pentru ca “ii vrea raul”.
Cel care reactioneaza in acest caz este in realitate copilul interior care a indurat o sumedenie de traume profunde, care nu a primit protectia si sustinerea de care avea atata nevoie atunci cand a trecut prin toate acele evenimente dureroase si care s-a luptat mereu singur. Nu este nici pe departe adultul cu care s-ar crede ca se poarta o conversatie matura.
Momentul in care decidem sa luam in considerare ca aceste comportamente codependente sunt nimic altceva decat o alta serie de instrumente ranite pe care le-am dezvoltat in copilarie ca si abilitati de adaptare, devine cu adevarat transformator, reformuland complet acele comportamente si elimina total rusinea care vine la pachet de multe ori, cu constientizarea ca am dezvoltat asemenea reactii in copilarie si ca tot procesul a fost unul inocent si instinctual de supravietuire.
Schimband perspectiva si alegand sa etichetam aceste comportamente ca pe niste simple instrumente sau, chiar mai mult, ca pe niste abilitati, le putem privi cu detasare, intr-o maniera diferita, reusind in acest fel, sa ne cream o perspectiva noua asupra lor, chiar poate una pozitiva.
Parerea mea, formata prin propriile observari facute atat asupra propriei persoane cat si asupra altora, este ca abordarea intr-un mod pozitiv, constructiv, chiar admirativ, a acestor comportamente codependente, insufla de cele mai multe ori, fara prea mare efort, acel sentiment de autoritate, acel sentiment de incredere in sine, atat variantei adulte care suntem in prezent cat si copilului ranit interior care am fost si care este in continuare cu noi, si astfel se creaza o abilitatea noua: aceea de discernamant. Se instaleaza sentimentul de putere de decizie asupra propriei vieti si sustine tacit schimbarea alegerilor pe care le facem in legatura cu comportamentele noastre si cu sentimentele de dorinta de adaptare pe care le avem.
Simtim ca avem puterea si sta doar in mainile noastre sa decidem ce facem si cum facem mai departe sa decurga interactiunile noastre.
In folosirea comportamentelor codependente vreau sa iti aduc in evidenta un detaliu destul important: intotdeauna ii implici si pe ceilalti.
Cum? Probabil ca asta va fi prima intrebare care aproape ca iti va aparea ca un strigat in minte.
Raspunsul este urmatorul: actionand din instrumentele tale de reactie ranita reprezentate in acest caz de comportamentele codependente, practic ii aduci pe toti cei din jurul tau cu care ai diferite tipuri de relatii in mijlocul problemelor tale nerezolvate.
Creezi in acest fel un ciclu nesfarsit de retraire a acelorasi scenarii care au dus la ranirea ta si in consecinta la dezvoltarea acestor codependente la care schimbi doar actorii. Filmul ramane acelasi.
Subconstientul tau, tu, inconstient, repune in scena repetat contextul aparitiei ranii tale si ii inviti de fiecare data pe cei din jur care iti sunt disponibili sa joace rolurile desemnate. Exact cum face un regizor care pune in scena un film la care utilizeaza acelasi scenariu ca si sursa de inspiratie, replicile raman aceleasi, doar actorii selectati difera si uneori, mediul inconjurator. Doar ca idee iti pot spune ca nici unul dintre voi, participantii activi la aceasta piesa de teatru pusa pe repeat, nu este mai intelept fata de momentul trecut. Altfel nu ar mai participa.
Atunci cand inconstient renunti la puterea ta, perspectiva pe care o ai despre propria persoana se transforma in ceva foarte diferit de ceea ce iti inchipui sau de ceea ce iti doresti chiar sa fii. Felul in care aceasta renuntare la propria putere are loc este unul automat, implicit, si se regaseste in toate datile in care alegi sa ii consideri pe toti ceilalti ca fiind mai buni decat tine si mai mareti, iar despre propria persoana afirmi ca esti in inferioritate, minimizand toate calitatile pe care le ai, bagatelizand orice reusita, reducandu-ti volutar valoarea pana aproape de zero constant.
Modalitatea prin care poti sa dezvolti un “antidot” la aceste codependente, este de a inlocui punerea in scena a acestor drame prin care ajungi sa te lasi sufocat de rusine cu fapte prin care sa iti oferi singur dragoste si grija, asa cum le oferi celorlalti si cum ar fi fost ideal sa primesti la randul tau in copilaria ta timpurie cand aveai cel mai mult nevoie.
Vindecarea nu este posibila daca vei continua sa te critici si sa te dojenesti constant, singur, la fiecare pas pe care il faci, gandindu-te ca asa te vei face bine. Sub nici o forma. In spatiul de vindecare ajungi doar oferindu-ti blandete, iubire, compasiune, grija si intelegere. Stabilind limite sanatoase, acordand atentie la ceea ce iti spune vocea ta interioara, oferindu-ti iubire fata de sine, astfel poti vindeca tiparele de codependenta.
Comportamentele codependente cer sa fii amabil cu copilul tau interior pentru a fi vindecate. Acel copil ratacit a luptat si a muncit din greu de la o varsta frageda pentru a invata si dezvolta toate aceste abilitati de adaptare. Copilul tau interior are nevoie sa iti simta si sa-ti auda compasiunea si iubirea. Aceasta parte ranita din tine are nevoie sa se stie in siguranta si ca i se respecta sentimentul de autoritate pe care l-a perceput in crearea acestor instrumente ranite cu care a reusit sa navigheze pe apele tulburi ale familiei disfunctionale. In acest fel, oferindu-i recunoastere si intelegere, veti reusi sa ajungeti impreuna, cu bine, in liniste si echilibru, pe celalalt mal al oceanului vietii tale de adult.
Da-ti credit si chiar lauda-te pentru abilitatile de adaptare pe care ai avut ingeniozitatea sa le creezi la o varsta atat de frageda, care te-au ajutat sa supravietuiesti si te-au adus pana la momentul prezent, pentru faptul ca ai dedus cum ai putea sa te descurci mai bine in acel mediu atat de tulburator din punct de vedere emotional, pentru modul creaiv prin care ai reusit sa transformi o situatie intolerabila altfel, intr-una functionala.
Sarbatorind toate acestea nu sarbatoresti comportamentele codependente, ci puterea de adaptare, creativitatea si puterea de decizie pe care ai avut-o atunci cand ai ezvoltate aceste mecanisme. Sarbatoresti faptul ca ai decis sa iti vindeci aceste tipare codependente constientizand ca ceva este “in neregula” si ca asa nu mai functioneaza, pasind astfel in acest proces de vindecare prin care sa poti imbratisa o viata mai buna, mai echilibrata si mai infloritoare.
La momentul respectiv aceste tipare codependente ti-au fost de mare ajutor si ti-au folosit de minune, doar ca acum, mai mult ca sigur, nu iti mai sunt deloc utile. Asta nu inseamna ca esti defect sau ca esti “rau” in vreun fel. Nu. Doar a venit momentul sa schimbi intreaga piesa de teatru a vietii tale al carei regizor si personaj principal esti in continuare. A venit momentul sa renunti la aceste comportamente vindecand copilul interior ranit.
Exercitiu pentru evaluarea comportamentelor codependente
Ai la dispozitie o lista cu cateva exemple de moduri in care se manifesta codependenta pe care vreau sa o parcurgi si, cu sinceritatea pe care ai dezvoltat-o deja in exercitiile precedente, cu blandete si intelegere fata de tine insuti, vreau sa subliniezi sau sa notezi pe o coala de hartie pe acelea pe care stii ca le folosesti, le gandesti sau le faci.
· Ii ingrijesti mereu pe ceilalti
· Repari lucrurile pentru ceilalti (situatii, probleme, etc)
· Ii salvezi mereu pe ceilalti
· Iti distragi atentia cu problemele altora ca sa nu fii nevoit sa te apleci asupra propriilor probleme
· Crezi ca ceilalti sunt mai buni decat tine
· Iti spui lucruri care te tin pe loc
· Renunti la puterile tale in favoare altcuiva
· Nascocesti povesti despre altcineva pentru ca te simti agitat sau nesigur
· Permiti altcuiva sa iti stabileasca realitatea
· Nu ai nici o limita ca modalitate de a fugi de responsabilitate
· Nu faci nici o alegere, in asa fel incat ceilalti sa nu poata spune ca ai facut o alegere “gresita”
· Te comporti ca o victima in speranta ca cineva te va salva
· Te comporti ca o victima ca sa ai parte de atentie
· Ii testezi pe ceilalti ca sa vezi daca le pasa
· Ii controlezi pe ceilalti sau controlezi un deznodamant ca sa te simti in siguranta
· Ramai in relatii toxice deoarece ti-e frica de schimbare
· Eviti stabilirea oricaror limite pentru ca nu vrei ca ceilalti sa se supere pe tine
· Citesti starile de spirit ale celorlalti ca sa le poti anticipa nevoile, lipsindu-te de propriile tale nevoi
· Incerci sa fii perfect, astfel incat ceilalti sa nu vada ceea ce nu-ti place in privinta ta
· Zambesti si spui ca lucrurile sunt “in regula” pentru a-i tine pe ceilalti la distanta
· Eviti sa spui adevarul cand ti se pune o intrebare directa
· Ignori ceea ce doresti sa faci si cedezi in fata dorintelor altcuiva
Acum ca ai parcurs aceasta lista si ti-ai notat toate acele moduri prin care se manifesta codependenta, poti observa intersectia dintre ele si instrumentele tale de raspuns ranit descoperite in prima parte a calatoriei noastre?
Noteaza toate conexiunile pe care le observi ca exista intre cele doua aspecte, comportamentele codependente si instrumentele de raspuns ranit, asa cum le identifici in interiorul tau.
In continuare, completeaza urmatoarele fraze despre comportamentele codependente pe care le-ai identificat din lista anterioara.
· Cred ca reactionez in continuare in felul asta pentru ca
_____________________________________________________________
· Continuu sa folosesc astazi aceste abilitati de adaptare pentru ca
_____________________________________________________________
· Tendintele pe care le observ in comportamentul meu sunt
____________________________________________________________
· Reactionez prin comportamente codependente de acest tip la persoana sau de situatie _______________________________________________________________
· Cand eram copil, am invatat sau parintii mei mi-au insuflat aceste realitati distorsionate ________________________________________________________________
· Privesc viata prin lentilele deformate ale ranirii folosind aceste comportamente _______________________________________________________________
Acum, vreau sa continui gandindu-te singur la modul in care doresti sa vindeci si sa transformi toate aceste trasaturi codependente pe care le-ai identificat, si sa notezi, pe o coala de hartie pe care o imparti in doua, pe orizontala, tot ceea ce consideri sau simti pur si simplu ca ar fi cel mai potrivit mod pe care sa il folosesti in acest sens.
Model de redactare a planului de transformare si vindecare:
Vreau sa vindec si sa transform aceste reactii (poti sa le notezi pe toate insiruit in aceasta sectiune sau le poti nota separat pe fiecare in parte)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
facand aceste lucruri:
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a implementa aceasta decizie de vindecare si transformare a comportamentelor tale codependente, este necesar sa actionezi faptic, nu doar prin ganduri sau vorbe, si cu acest scop in minte vreau ca de astazi, de acum chiar inainte, sa iti pui in minte sa iti observi modul de interactiune din relatiile tale.
Observa cu onestitate si obiectivitate unde renunti la puterile tale si prioritizezi nevoile si dorintele celorlalti in defavoare alor tale. Observa-te cand pui in actiune abilitatile tale codependente deprinse in copilarie si modul in care le manifesti in prezent in relatiile tale adulte.
Parcurgand exercitiile cuprinse in aceasta intreaga calatorie, vei invata cum sa iti accepti sentimentele si emotiile, fara a te mai judeca, fara a te mai certa sau critica, fara a te mai rusina de ele, fara a te mai invinovati pentru necunoasterea ta, fara a te mai condamna la o suferinta ciclica drept pedeapsa pentru inocenta pe care ai avut-o in copilaria ta timpurie. Vei invata prin aceste exercitiisa stabilesti acele limite sanatoase, acele limite functionale si sa le pui in functiune in locul celor ranite.
Astfel, cu fiecare pas facut pe acest drum, te indrepti, sustinut de blandetea si iubirea pe care ti le oferi singur acum, catre dezvoltarea unor relatii sanatoase si crearea unei vieti luminoase si infloritoare guvernata de aceasta data de sentimente de vibratie inalta cum sunt echilibrul, armonia, pacea interioara, curajul, respectul si increderea in sine, iubirea, entuziasmul, bucuria si iubirea de viata.
Te indemn sa ai rabdare cu tine si sa te sarbatoresti cu bucurie pentru fiecare reusita, oricat ar fi ea de mica, si, ca intotdeauna,
Fiti Iubire!
*Gloria in Excelsis Deo!*